Primarie Hateg

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa

2k8-07-Hateg--64Ruinele Ulpiei Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa se află la 17 km  de Haţeg pe DN 68, în comuna Sarmizegetusa, în partea de sud-vest a Ţării Haţegului de astăzi.

Întemeierea noului oraş a avut loc în primii anii după cucerirea Daciei şi a fost marcată şi prin baterea unei monede (sestertius) emisă la Roma din ordinul Senatului, dedicată „celui mai bun principe" - împăratului Traian.

Colonia se întindea de la Tibiscum (actualul judeţ Caraş-Severin) la Micia (actuala localitate Veţel), până la intrarea Jiului în defileu. În inima oraşului se intersectau cele două drumuri principale (cardo maximus, orientat nord-sud şi decumanus maximus, orientat est-vest).

Din străvechea capitală a Daciei Romane au rămas vestigiile celor mai importante edificii: clădirea Augustalilor, Forul, ruinele templului zeiţei Nemesis, necropola antică, mausoleul familiei Aurelia, amfiteatrul ş.a.

Muzeul de Arheologie – Sarmizegetusa găzduieşte astăzi o importantă secţie de arheologie şi administrează parcul arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cuprins în reţeaua muzeală şi de monumente a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

 

Parcul Naţional Retezat

2k4-12-Clopotiva-Hateg-201Masivul Retezatului străjuieşte întreaga Ţară a Haţegului, de unde „ne apare deschis şi vizibil de la mare depărtare, căci, în această parte, el se ridică din şes deodată, ca un paravan uriaş, fără de nici o trecere mai însemnată de la şes la înălţimi muntoase.”[1]

Prin frumuseţea şi măreţia peisajului, prin diversitatea florei şi faunei, prin numărul mare de lacuri glaciare şi cascade, Retezatul a atras dintotdeauna atenţia iubitorilor de drumeţii şi de escaladări alpine. „Urmele gheţarilor, amfiteatrele glaciare înşirate în prodigioase trepte suspendate, cuvetele de gheţari şi căldările spaţioase, în care dorm liniştite splendidele lacuri, aproape toate populate de numeroşi păstrăvi, se întâlnesc la tot pasul.”[2]

La iniţiativa marelui naturalist român Alexandru Borza, în anul 1935 a fost înfiinţat Parcul Naţional Retezat, prezentat în capitolul Zonele protejate, din vol. I al Monografiei Judeţului Hunedoara (pag. 47-50).

           Pe teritoriul Parcului Naţional Retezat sunt amenajate cinci trasee tematice:

1. „Natură, oameni şi istorie”, pe ruta Centrul de vizitare Nucşoara - Poiana La observator - Cetatea Mălăieşti – Sălaş - Peştera, cu o durată de 3-4 ore (minus peştera), de dificultate mică. Turiştii pot afla lucruri interesante despre: turnul fără uşi, ferigi uriaşe, legenda Peşterii Lotrilor, iarba şarpelui, locul mistreţilor.

2. „Vieţuitoarele de lângă noi”, pe ruta Cârnic - Capu’ Dealului, cu o durată de 3-4 ore, de dificultate mică-medie. Se pot afla informaţii despre: pădure şi oameni, stâne şi păstorit, Moş Martin şi puii lui, legenda Pietrei lui Tiboc, ouă care nu sunt ouă, ciuperci uriaşe.

3. „Caprele negre şi vecinii lor”, pe ruta Pietrele-Stânişoara-Şaua Ciurila- Culmea Lolaia-Centrul de informare PNR Pietrele, cu o durată de 4-5 ore, de dificultate medie-mare. Atracţiile de pe traseu sunt: şcoala iezilor, concursul „Ghici câte capre negre pasc?”, masa căpcăunului, planta care umblă de colo-colo, urme de animale.

4. „Castelul din Carpaţi”, pe ruta viaduct Valea Nucşoarei-Cetatea Colţ sau Suseni, cu o durată de 3 ore, de dificultate mică. Printre atracţiile traseului se află: povestea Castelului din Carpaţi al lui Jules Verne, plantele şi animalele care trăiesc în zonă, istoria locului, obiceiurile localnicilor.

5. „Calea lupului”, pe ruta Cârnic-Pietrele-Lacul Bucura-Şaua Plaiu’ Mic- Cabana Buta-Complexul Cheile Buţii, cu o durată de 11 ore, de dificultate medie-mare. Se pot afla lucruri interesante despre lupii care trăiesc în Carpaţi şi se pot vedea locuri de un pitoresc fără egal.

 

Staţiunea Aquae Călan-Băi

450px-Baile romane din Calan -1 - anul 2007Băile Aquae se află pe malul stâng al râului Strei, la altitudinea de 230 m deasupra nivelului mării. Ele sunt situate la cca. 2 km N de oraşul Călan, pe şoseaua DN 66 (respectiv E 79).

Este probabil, că aceste ape tămăduitoare ale băilor, să fi fost folosite înainte de ocupaţia romană, deoarece, pe aceste meleaguri au trăit dacii, iar aşezarea s-a numit Idata. Se povesteşte că însuşi marele Decebal cobora din cetatea sa pentru a-şi întrema trupul ostenit în atâtea războaie.

Bazinul roman se mai poate vedea şi astăzi, este săpat în stâncă, are perimetrul de cca. 94 m şi adâncimea de 4 m. Apa izvoarelor termale de la Călan se menţine la o temperatură de 23oC. Utilizând cele şapte izvoare captate în zilele noastre cu o temperatură medie cuprinsă între 27 şi 29ºC, în zonă s-a dezvoltat o microstaţiune cunoscută mai mult pe plan local. Efectele terapeutice ale acestor ape termale sunt folosite în tratamentul reumatismului degenerativ, spondilozei, artrozei, poliartrozei, reumatismului extraarticular, bolilor reumatice inflamatorii, a unor boli de piele şi a neurasteniei. În prezent, staţiunea are un restaurant cu 125 locuri, terase, 14 căsuţe cu câte 2 locuri, locuri de joacă pentru copii, teren de tenis, teren de volei şi spaţiu mare pentru parcarea autoturismelor. În jurul bazinelor sunt 20 de cabine şi duşuri, precum şi o discotecă în aer liber.

 

Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului

4-HFV-08-2k8-0751Ţara Haţegului a fost aleasă drept locaţie a unui Geoparc, deoarece acest ţinut îndeplineşte la modul superlativ condiţiile stabilite de către UNESCO pentru înfiinţarea unei asemenea structuri :

- un teritoriu bine delimitat geografic, cu o suprafaţă suficient de mare pentru a permite activităţi legate de dezvoltarea economică;

- existenţa unor situri geologice cu valoare ştiinţifică şi/sau estetică deosebită, alături de locuri cu valoare arheologică, ecologică, istorică şi culturală.

Geoparcurile sunt o categorie distinctă de arii protejate, ele deosebindu-se de parcurile naţionale sau naturale.

Legalizarea funcţionării Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului s-a făcut prin Hotărârea de Guvern nr. 2151/30/11//2004 .

În anul 2005, Geoparcul dinozaurilor Ţara Haţegului a fost primit în Reţeaua UNESCO a Geoparcurilor europene, fiind primul Geoparc din spaţiul fostelor ţări comuniste.

Geoparcul dinozaurilor Ţara Haţegului are o suprafaţă de 102.392 ha, cuprinzând în totalitate localităţile: Densuş, General Berthelot, Toteşti, Răchitova, Sântămăria-Orlea, Sarmizegetusa, Haţeg şi parţial localităţile : Baru Mare, Sălaşu de Sus, Pui, Râu de Mori.

Geoparcul se învecinează la sud cu Parcul Naţional Retezat şi la nord şi nord-est cu Parcul Natural Cioclovina-Grădiştea de Munte.

Acum 65 de milioane de ani, în Ţara Haţegului trăiau…dinozaurii pitici.

Pe teritoriul Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului sunt amenajate cinci trasee tematice:

1. „Valea dinozaurilor”, pe ruta Sânpetru-Ohaba Sibişel, cu o durată de aproximativ 2 ore şi o lungime de 2,5 km; traseul include situri cu semnificaţie paleontologică şi geologică deosebită, fără a omite locurile relevante pentru istoria şi cultura regiunii.

2. „Drumul vulcanilor”, pe teritoriul comunei Densuş, cu o durată de aproximativ 2 ore şi o lungime de 2 km; traseul include situri cu semnificaţie geologică (vulcanismul cretacic din Transilvania), îmbinate cu puncte de observaţie a naturii animate (păsări, fluturi, plante).

3. „Sălaşu de Sus – Natură şi istorie medievală”, pe teritoriul comunei Sălaşu de Sus, cu o durată de aproximativ 3 ore şi o lungime de 2,5 km; traseul reprezintă o îmbinare a unor situri ilustrative pentru trecutul medieval al Ţării Haţegului, cu situri reprezentative pentru flora şi fauna endemică a regiunii.

4. „Vulcanii din vremea dinozaurilor”, pe teritoriul comunei Densuş, cu o durată de aproximativ 1,5 ore şi o lungime de 2,3 km.

5. Traseul din jurul Turnului de la Răchitova, pe teritoriul comunei omonime, cu o durată de aproximativ 1 oră şi o lungime de aproximativ 1,5 km.

Ambele trasee ilustrează cadrul natural al insulei Haţeg, de la sfârşitul perioadei Cretacice, în urmă cu peste 65 milioane de ani, dominat de existenţa dinozaurilor şi instabilitatea tectonică, manifestată prin ample fenomene vulcanice.

           

Cetatea Colţ

Se spune că Cetatea Colţ a fost sursa de inspiraţie a romanului „Castelul din Carpaţi” scris de Jules Verne. „În acest ţinut al celor două Jiuri nimeni nu s-ar învoi să călăuzească un călător2k8-05-Hateg--94 spre Castelul din Carpaţi, oricare i-ar fi răsplata”, scrie Jules Verne. Astăzi se mai păstrează doar ruine din zidurile fortăreţei medievale. Şi chiar dacă nu credeţi în povestea romantică a Castelului din Carpaţi al lui Jules Verne, tot merită ascensiunea pe stâncile vechii cetăţi.

Aflată la o altitudine de 726 m, Cetatea Colţ era pe vremuri o fortăreaţă greu de cucerit, ridicată într-un loc strategic. De aici nobilul putea supraveghea drumul pe care urcau şi coborau turmele de oi din munţi şi avea aici un loc sigur unde îşi păstra bunurile şi se retrăgea cu familia în caz de pericol. Panorama care se deschide în faţa ochilor celor ce au ajuns la cetatea Colţ este de o frumuseţe unică: spre sud, se deschide valea Râului Mic, până în inima Retezatului; spre apus, se văd ruinele bisericii străvechi; spre miazănoapte se deschide o perspectivă amplă a Văii Haţegului, cu satele înşirate unele după altele – Râu de Mori, Clopotiva, Breazova, Peşteana, Ostrov etc.

 

 

Cetatea Dacică Luncani-Piatra Roşie-Alunu

Reprezintă ultimul bastion de rezistenţă al dacilor împotriva cotropirii romane. Cetatea de la Piatra Roşie este amplasată pe un deal înalt de 823 de metri, înconjurat de prăpăstii şi accesibil doar dinspre latura de est. Cetatea de la Piatra Roşie şi cea de la Blidaru aveau rosturi pur militare. Printre descoperirile de la Piatra Roşie se remarcă un scut de paradă din fier şi un bust de bronz, presupus al lui Bendis, zeiţa dacică a Lunii, a pădurilor, a nopţii.

Accesul la cetate se face dinspre Călan spre Boşorod cu finalitate în satul Luncani.

 

Fâneţele cu narcise de la Sălaşu de Sus

Şi în aceste fâneţe apar primăvara florile albe parfumate ale narciselor de câmp (Narcissus stellaris). Vechii greci recunoşteau aceste flori încă din antichitate, crezând că narcisele au apărut după ce s-a stins Narcissus, fiul unui rege elen şi al unei nimfe.

 

Tăul fără fund de la Peşteana

HFV-08-2k8-0330Localnicii din satul Peşteana susţin că în apropiere de satul lor se găseşte Tăul fără Fund, o mlaştină ce comunică în adâncime cu Oceanul.

Locul merită să fie vizitat şi pentru numeroasele plante denumite carnivore (Drosera rotundifolia) care cresc aici, în realitate nişte mici „capcane pentru musculiţe”, nu mai înalte de câţiva centimetri. Frunzele lor secretă o substanţă lipicioasă, iar micile insecte păcălite rămân prizoniere între perişorii plantei.

 

 

 

 

 

Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” Densuş

Este un lăcaş de cult străvechi, folosind ca material de construcţie piese litice recuperate din ruinele Sarmizegetusei romane, unic din punct de vedere arhitectural. Potrivit arheologilor, edificiul a fost ridicat de familia cnezială locală Mănjina, în secolul al XIII-lea; diferit, istoriografia ecleziastică îl include în categoria basilicilor paleocreştine. Frescele interioare sunt opera a trei zugravi; cunoscuţi sunt doar Ştefan (1443) şi Simion din Piteşti (1789).

 

Schitul Suseni-Colţ

(comuna Râu de Mori): biserica-monument istoric „Duminica Tuturor Sfinţilor”, ctitorie a cnejilor Cândea din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pictată cândva între anii 1377 şi 1450.

 

Râuşor

– staţiune montană amplasată într-un peisaj de excepţie, la 1200 m, cu mini-hoteluri, pensiuni; accesibilă dinspre Haţeg, pe drum asfaltat.

Pârtiile de schi de la Râuşor au o lungime totală de peste 2.000 m, cu diferenţa maximă de nivel de 380 m, iar una dintre ele este dotată cu instalaţie de nocturnă şi transport pe cablu. Între coborâri, schiorii pot face pauze de vin fiert sau ”minuturi”. Din Râuşor se poate ajunge uşor pe Creasta Lolaia din Masivul Retezat. Vara, malurile Râuşorului oferă condiţii excelente de campare.

Pe timpul verii, staţiunile hunedorene sunt un loc ideal pentru relaxare sau pentru practicarea turismului de aventură (parcuri şi trasee tematice, sporturi extreme).